Pe vremea mea, cand eram mica si mergeam cu mama la biserica, nu stiu am ce sa imi iau la mine sa ma joc si eu printre picaturi, pentru ca la un moment dat ma plictiseam, nu intelegeam multe ... dar trebuia sa merg.
Nu aveam mult la timp la dispozitie, asa ca luam repede doua chestii mici (fie surprize de la kinder, mie niste obiecte minuscule, sa nu bata la ochi) si plecam.
Acum vremurile s-au schimbat, copiii vin cu tabletele la Biserica, cu telefoanele mobile proprii sau se joaca pe telefoanele parintilor. De unde ori, recunosc si mie mi-ar placea sa am acele tablete (dar nu sa ma joc in timpul Sfintei Liturghii), oricui cred ca i-ar placea ... dar ma intreb cat de bine sa le avem langa noi in permanenta, fara a sti sa facem diferenta intre locurile in care venim sa invatam ceva (poate) si altele in care ne distram, jucam, relaxam.
Personal nu sunt de acord cu asta, si nu de individie, ci de principiu. Sa iti lasi copilul sa stea turceste cu tableta in mana, si sa se joace, inseamna sa-l lasi intr-o lume a sa virtuala. Nu ai nicio sansa ca acelui copil sa ii intre ceva in cap, macar sa auda, este captivat si patruns in momentul in care joaca si orice altceva din jurul lui nu prea percepe.
Atunci care e rostul sa-l aduci la Biserica, mai ales daca nici nu-l impartasesti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu