In acest weekend am avut musafiri din provincie, care voiau sa mearga la Mitropolie pentru a trece pe la Sf.Moaste. Din cauza faptului ca nu m-am simtit in stare sa fac asta, ceva/cineva m-a oprit, am mers doar duminica dimineata pe acolo.
La intoarcere, mergem sa luam cartele ce se pot folosi pentru a valida calatoriile noilor veniti din provincie, si supriza. Nu exista pe stoc, dar ni se comunica faptul ca sunt controlori pe traseu si exista sanse sa se dea amenzi. Mi s-a parut cam contradictoriu, vreau sa circul regulamentar, nu imi oferi mijloacele necesare pentru desfasurarea in bune conditii a calatoriei, dar ma sanctionezi ca sunt in neregula.
Nu am vrut sa ma supar, ca oricum doamna de la punctul de vanzare nu avea nicio vina ... bine ca traim in Romania, si mergem mai departe.
Nestiind nicio posibilitate sa rezolvam problema, m-am gandit imediat sa incarc portofelul meu electronic si sa validez calatoriile pentru toate persoanele. Zis si facut, dar asta presupunea sa ii insotesc intreaga zi, cardul fiind nominal, ceea ce presupunea schimbarea programului stabilit anterior.
Nu m-am impotrivit deloc noului traseu ce urma sa aiba loc, diferit de ceea ce intentionam initial sa fac, cu toate ca uneori nu sunt chiar incantata cand mi se intampla cazuri de acest gen (dar lucrurile nu s-au derulat asa intamplator).
Pe la ora 3 dupa-amiaza, am plecat spre cimitirul Giulesti, unde sunt moastele Parintelui Ilie Lacatusu, fiind pentru prima oara. Mama intra in vorba cu o doamna sa intrebe unde coboram, ca sa ne spuna femeia respectiva ca si ea merge acolo. Povestind ca venim pentru prima oara, pentru rudele de la Galati, femeia suna pe cineva care era deja acolo, si intreaba daca poate sa ne primeasca si pentru noi...pentru a ajunge si oamenii care nu sunt din Bucuresti. Foarte dragute ambele doamne, au fost de acord si am intrat si noi, in coada deja existenta (iar daca nu se intamplau asa lucrurile, nu stiu daca si cand am fi plecat).
Asteptand la coada, am auzit foarte multe minuni savarsite de Parintele Ilie, ascultam discutiile persoanelor de langa mine si mi se parea ceva fantastic. Tot asteptand la coada, la un moment dat am simtit ca ma ia oboseala, ma dureau picioarele..spatele...dar eram nerabdatoare sa vad ce se intampla in continuare.
La un moment dat, m-am dus langa zidul locului unde sunt moastele Parintelui si m-am asezat putin langa el, rugandu-ma. La scurt timp, am revenit la coada si am simtit ca ochii mi se lumineaza si mi se maresc ... ii simteam in orbite diferiti de cum ii aveam inainte ... parca ma trezeam la viata. Am ramas uimita, dar nu am povestit la nimeni ceea ce mi se intamplase.
S-a facut noaptea, inca era foarte multa lume la coada, in asteptarea inchinarii la Sfintele Moaste, dar a venit si randul nostru. La inceput mi-a fost un pic teama, dar apoi am avut curaj. Am intrat si am sarutat Sf.Cruce, apoi mana Parintelui. Cand am inceput sa ridic capul, ma uitam la fata Parintelui Ilie, nevazandu-l niciodata, si am zarit pentru o fractiune de secunda, o lumina alba in ochii sfintiei sale. Miscarea mea de ridicare a fost mai rapida, pentru a vedea bine ce se intampla, si cand am ajuns in pozitie verticala am vazut cum parca i se inchid pleoapele si lumina a disparut.
Am ramas un pic confuza, incercam sa constientizez ce mi s-a intamplat ... am ramas fara cuvintele, si mi-au dat lacrimile ... puterea Parintelui este extraordinara. Am simtit in suflet ceva ce nu poate fi explicat, este un sentiment unic pe care in viata mea nu l-am trait si am realizat ca ceea ce auzisem inainte de la doamnele de pe langa mine, e cat se poate de adevarat.
Stiam de Parintele Ilie, auzisem de la o fosta colega cu multi ani in urma, si urma sa merg...intentionam saptamana viitoare, dar uite ca lucrurile au fost randuite astfel incat sa ajung mai repede, fara ca macar sa imi treaca prin cap ca e posibil.
Va recomand din tot sufletul daca vreti, si credeti in puterea Parintelui si a lui Dumnezeu, atunci cand aveti sufletul impovarat, mergeti si vorbiti cu dansul. Va veti racori si veti primi ajutor si atunci cand poate va ganditi ca este imposibil.
Impart cu voi aceasta traire, ca nu stim ce ne ofera ziua de maine, insa cuvintele raman si poate vor fi de folos si altor persoane
Raspund la orice intrebare, in masura in care stiu, va spun cu draga inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu