Suntem intr-o perioada premergatoare sarbatorilor, probabil multi dintre noi, incercand sa ne impartim intre treburile de la locul de munca, trebuie de acasa si cumparaturile ce le dorim pentru noi, sau pentru cei dragi.
Hipermarket-urile si magazinele/mall-urile sunt pline cu tot ce ne-am putea dori (gandi), avem nevoie doar de partea financiara care sa ne sustina in realizarea celor propuse.
Pe la usile caselor, deja au inceput sa vina copii cu colindul (inca din 12 decembrie, in zona unde locuiesc), probabil asteptand cu nerabdare sa primeasca anumite bucurii/remuneratii banesti, sau unii doar sa profite de pe urma sarbatorilor ... fiecare cu interesele/asteptarile proprii.
Gandind ca un tot general, sunt frumoase aceste sarbatori de iarna ce urmeaza sa vina, chiar daca poate partial, si-au pierdut din farmecul de altadata, insa cu siguranta sunt oameni care poate nu au stiut niciodata ce inseamna sa ai o familie, sa primesti cadouri de la Mos si sa te intrebi daca oare chiar exista, sau sunt parintii.
Eu m-am rugat la Dumnezeu sa ma indrume cum sa procedez, sa ajut din acele suflete care nu se pot bucura pe deplin de frumusetea caracteristica venirii sarbatorilor. Cum nicio rugaciune nu ramane fara raspuns (mai devreme, sau mai tarziu), la un moment dat, prietena mea mi-a spus daca vreau sa particip la cadourile ce se vor duce la un centru de plasament a unor copii cu handicap. De obicei, sunt reticenta sa ma alatur unor astfel de activitati, daca nu stiu care sunt conditiile si de cine sunt organizate, doar ca de data, asta stiam din trecut de actiunile intreprinse a unor tineri, la acel centru. Se merge periodic acolo, cautandu-se diverse activitati ce pot fi desfasurate cu copii ce au diverse deficiente/handicapuri.
Pentru ca am aflat tarziu, am ales sa particip la cumpararea unor huse impermeabile (fiind schimbate recent saltelele, unor paturi a copiilor imobilizati) si am dus din hainele (de sezon) pe care le aveam, la care am adaugat cateva hainute, jucarii si incaltaminte de la o colega, primite tot in acest scop...de a le darui.
Dar stiti ca daca daruim, Dumnezeu ne da inapoi mai mult, din alte parti? Chiar nu se zice asta in teorie, doar pentru a ne incuraja si a incerca...eu am trait asta pe pielea mea, de multe ori.
Ultima oara a fost joi, cand am vorbit sa particip si eu la achizitionarea acelor huse despre care vorbeam anterior, si am rugat sa se puna bani si pentru mine, urmand ca vineri sa ii inapoiez.
Ce credeti ... cand am ajuns acasa, am primit (pentru a-mi lua ceva de sarbatori) dublu sumei pe care intentionam sa o dau, dar nici macar nu ajunsesem sa o dau efectiv si am primit mai mult.
Acum ganditi-va, oare e ceva intamplator pe lume?
Din suflet va recomand, ca din putinul pe care il avem, sa dam si acelor copii/oameni care sunt singuri, care sunt cu probleme, pentru a le oferi macar cateva secunde de bucurie.
Noi suntem mereu in lupta cu treburile cotidiene, cu griji, neintelegeri, dar ei poate nu au pe nimeni si sunt surprinsi placut, atunci cand primesc o raza de speranta, de la niste straini.
Viata e grea pentru noi, toti ... dar parca atunci cand ai pe cineva alaturi, treci mai usor prin greutati, nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu