Pagini

vineri, 6 mai 2016

Cuvinte minunate..

Citesc cu mult drag cuvintele Sf. Ioan de Kronstadt, din cartea " Viata mea in Hristos" si as vrea sa las, uneori, cateva idei, in speranta ca poate sunt de folos si altor persoane (mie imi sunt, majoritatea cred).

" Nu cauta la frumusetea chipului, ci la aceea a sufletului omului; nu lua in seama haina (trupul este o haina vremelnica), ci vezi ce anume imbraca ea; nu te lasa sedus de o casa aratoasa, ci afla mai intai cine sta in ea si ce fel de om, este. Altminteri vei batjocori chipul lui Dumnezeu, il vei injosi pe Imparat, ploconindu-te in fata robului Sau, nedandu-I Imparatului nici cea mai mica parte din cinstea ce i se cuvine. Asijderea, nu sta sa admiri cat de frumos e tiparita cartea, ci cauta sa-i descoperi spiritul; caci altminteri injosesti duhul si inalti trupul, fiindca litera tiparita e trupul, iar cuprinsul cartii, duhul. Nu te lasa vrajit de armonia sunetelor scoase de instrumente si de voci omenesti, ci cauta sa descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Daca acea muzica iti aduce in suflet o stare de liniste, de intelepciune, de sfintenie, ascult-o, nutreste-ti sufletul cu ea. Iar daca prin ea iti patrund in suflet patimi, nu o mai asculta, tine-te deoparte de trupul si de spiritul acelei muzici." 
                                                                    Sursa: Sf.Ioan de Kronstadt, "Viata mea in Hristos", pag.16

miercuri, 4 mai 2016

Avem..sau nu avem

" Ce ai tu omule si nu e de la Dumnezeu"?
Ne gandim oare la asta, vreodata? Sincer, eu nu prea...rar, realizez acest lucru si multumesc pentru toate..spre nevrednicia mea.

In schimb, ma gandesc/constientizez ca pentru multe lucruri primite, platim cumva pentru efectul lor.. Si nu in fata lui Dumnezeu, ma raportez doar pe orizontala, la ideea ca atunci cand ne bucuram pentru ceva si la scurt timp, apare un factor disturbator care sa diminueze (sau poate chiar sa inlature) cumva acea placere/euforie. Cum e mai bine, Dumnezeu stie. El are raspunsurile toate, El stie de ce ne expune la astfel de situatii, ca nu-s degeaba sigur, dar parca uneori dor atat de rau ... si ne dorim atat de mult sa ne fie bine, tinem si cu dintii de starea de fericire...uitand ca nimeni nu a intrat in Imparatia Cerului, "nepregatit", si nu dupa o viata traita in desfatari.

Sa ne rugam sa le primim pe toate cu bucurie, sa nu cartim si sa ne ducem "corect" crucea.

Oare cum e mai bine?